MUFLONUL 

(Ovis musimon)

Muflonul (Ovis musimon)  face parte din familia Bovidae , subfamilia Caprinae, genul Ovis. Traieste in mai multe tari europene, dar patria lui de origine sunt insulele Corsica si Sardinia.

Este singurul reprezentant al oilor salbatice din Europa si adevarata dovada a afirmatiei – unde este vinator acolo este si vinat. Pe insulele de origine ciobanii il braconau cu ciini pentru ca reprezenta concurenta la hrana oilor de casa iar hibrizii dintre oaia domestica si muflon erau nedoriti. In anul 1960 pe insula Corsica (9000 km patrati ) traiau doar aprox 200 de exemplare de muflon.

Norocul muflonului a fost ca mult mai devreme a ajuns in Europa in diferite tarcuri de vinat de unde apoi a fost populat in libertate. Prima data a fost adus de catre printul de Eugen de Savoya in anul 1731 in apropierea Vienei in tarcul de la Belvedere. In anul 1868 groful Forgacs Károly a populat un tarc la Ghyemes (astazi pe teritoriul Slovaciei) unde prin ajutorul gradinii zoologice din Frankfurt a reusit sa duca doua exemplare de pe insula Corsica si doua din Sardinia. Acesti mufloni dupa o perioada de aprox 10 ani s-au inmultit in asa masura incit prima data au fost lasati in tarcuri de „obisnuire „ iar apoi au fost lasati in libertate . In anul 1910 s-au mai adus in Ungaria inca 8 exemplare de pe insula Corsica pentru reimprospatare de singe. Tot in aceasta perioada s-au facut populari in special in Cehia si Germania dar au ajuns mufloni pina in Finlanda si Argentina.

In Romania muflonul a existat in perioada interbelica in tarcul de la Balc. Acest tarc in al doilea razboi mondial a fost desfiintat iar populatia de muflon distrusa.

Repopularea muflonului in Romania a inceput in anul 1966 cind s-au adus 27 de exemplare din Austria si inca 6 exemplare din diferite gradini zoologice. Cu aceste 33 de exemplare s-a facut populare in zona Baneasa (padurile Negureni si M. Eminescu) si in zona Cernavoda . Dupa ce aceste nuclee de mufloni s-au aclimatizat si inmultit s-a mai incercat o populare cu 55 exemplare si in judetul Vilcea.

Muflonul este cea mai mica oaie salbatica, are corpul acoperit cu blana (lina) care vara este de culoare predominant roscata, iar iarna devine brun-roscata. Masculul se numeste berbec, iar femela oaie. Berbecii de regula au o pe partea laterala cite o pata alba care se unifica pe spatele animalului si se numeste sa. Berbecul poarta pe git si piept un par lung numit barba. Muflonul are o greutate ce variaza intre 40 –55 kg la berbeci si 25-40 kg la oi. Aceasta diferenta de greutate se vede si pe lunginea corporala care este aproximativ 120 cm la oi si 135 cm la berbeci.

Coarne poarta doar berbecul. La cateva zile dupa fatare incep sa-i creasca oasele frontale iar la virsta de o luna deja apar si coarnele. Cresterea coarnelor se produce intr-un ciclu bine determinat. In primul an, pana la venirea iernii, coarnele au deja 15-20 cm, dar in timpul iernii nu cresc decit citiva milimetri, cind se formeaza un inel care difera de celelalte brazde de pe corn. Aceste inele care se formeaza in fiecare iarna se numesc inele anuale si nu trebuiesc confundate cu proeminentele circulare numite brazde. In al doilea an coarnele muflonului cresc in medie cu 11-13 brazde si ajung la o lungine de aproximativ 20 cm. La virsta de 3 ani deja se poate aprecia calitatea trofeului . Coarnele cresc pina la sfirsitul vietii, dar rar depasesc lungimea de 95 cm deoarece berbecul isi rupe coarnele. Acest comportament se observa de la virsta de 6-8 ani si inca nu s-a gasit explicatia acestui fenomen. Majoritatea specialistilor tind sa creda ca dupa ce cornul inchide cercul intra in cimpul vizual al berbecului si il deranjeaza la vedere. Defapt muflonul incearca sa frece cornul dar daca reuseste rupe din el . Oarecum impotriva acestei teorii este faptul ca si la berbeci tineri de 4-5 ani, carora inca nu le ajung coarnele la nivelul ochilor, s-a observat acest comportament.

Selectia la berbec se face de la virsta de 3 ani cind deja se poate aprecia atat calitatea cornului cat si forma lui. La muflon exista cazuri cind unul sau ambele coarne cresc in asa fel incit ar intra in cap sau git. Acesti mufloni se numesc berbeci sinucigasi.

Muflonul ajunge la maturitate sexuala la virsta de 1 an . Oaia va lua parte la imperechere in anul urmator nasterii, pe cand berbecii trebuie sa ajunga la virsta de 4-5 ani pentru a putea poseda femele. Imperecherea este in luna noiembrie. Berbecii se bat pentru obtinerea a cit mai multe oi. Sunetul specific al inclestari dintre berbeci se aude la mare distanta.

Oaia este gestanta 150-160 de zile si in luna aprilie naste 1-2 miei. Acestia la citeva ore de la nastere deja sint in masura sa-si urmeze mama pe distante mai scurte. Oaia comunica cu mieii printr-un behait asemanator oii domestice, pe cind berbcul scoate un suierat .

Muflonul traiaste in grupuri numite turme. Aceste turme in general sint compuse din 5-12 exemplare.

Muflonul prefera zonele de deal si munte cu o altitudine intre 300 si 1500 m, unde in apropierea padurilor exista si pasuni. Zonele de ses le prefera doar in cazul in care terenul nu este umed deoarece umiditatea favorizeaza dezvoltarea galbezii.

Iarna este sensibil la zapada mare din cauza piciarelor scurte. Din aceasta cauza se retrage in vai si prefera versanti sudici.

In cazul in care nu exista o suprapopulatie de mufloni acestia nu produc pagube prea mari. Uni au obiceiul de a coji arborii tineri si a roade muguri.

Dusmanii naturali ai muflonului sunt lupul si uneori rasul.

Muflonul se vineaza la pinda sau la dibuit.

Sezonul de vanatoare este 15 septembrie-15 decembrie.

Muflonul se poate vana doar cu arma cu tevi ghintuite avand minim calibrul proiectilului 5,6 mm, lungimea tubului 50 mm si greutatea proiectilului 4,08 g.

Trofeul conventional il reprezinta craniul cu coarnele, iar neconventinal, blana ori smocul de par din barba.